Vintirul

Pescuitul este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale locuitorilor Dobrogei şi sursa cea mai importantă de hrană. Această ocupaţie s-a transmis din tată-n fiu. În apele cu adâncimi mici din zonă (1-1,5 m) se pescuia „la vârşe“. Vârşa sau vintirul este unealta tradiţională de pescuit, de formă conică, alungită, lucrată din plasă de sfoară, întinsă pe mai multe cercuri de nuiele sau chiar din împletitură din ramuri de răchită. Gura vintirului este răsfrântă în interior, ca o pâlnie, prin care intră peştele. Vintirul se scufundă în apă, se fixează cu ţăruşi în locurile „circulate“ de peşte (pe care pescarii cu experienţă le cunosc) şi se lasă o perioadă de timp pentru a intra cât mai mulţi peşti. Se folosesc mai multe vintire deodată, acestea fiind aşezate în şir, uşor înclinate. Pescarii le „încearcă“ din barcă, la anumite intervale de timp, pentru a vedea câţi peşti s-au prins. Un singur pescar se poate ocupa de aproape 80 de vintire. Pentru a scoate peştele, vintirul e „scuturat“ în barcă.

©Muzeul Național al Tăranului Român