Cârligul

Cârligul a fost conceput iniţial de către  păstorii aromâni ca unealtă de lucru. Era confecţionat din lemn dur de corn, fiind compus din două componente: o bucata lungă de lemn în vârful căruia se ataşează o altă bucată de lemn de cireş sub forma literei S. Aceasta reprezintă capul cârligului şi poartă denumirea de cârlibană. Cu aceasta parte a cârligului, ciobanul prindea oaia de picior pentru a o trage pentru muls la strungã sau pentru a o tunde. Cu partea lungă a cârligului, păstorul mâna oile la păscut. La început, cârligul avea o formă simplă, conformă cu rolul pentru care a fost creat, dar pe parcursul timpului capul cârligului a fost sculptat cu iscusinţă şi imaginaţie, căpătând astfel şi funcţiuni estetice. Sculpturile reprezentau cel mai adesea motive zoomorfe: cap de berbec, lup, urs, şarpe. Pe unele cârlibane sunt reprezentate motive florale sau geometrice. Totodată, s-au folosit şi simboluri aromâneşti, precum soarele lui Alexandru Macedon sau diverse semne creştine. Astfel, cârligul a devenit un simbol al comuniunii comunităţii de aromâni care trăiau în fâlcare (reuniune de mai multe familii) condusă de un celnic (conducătorul comunităţii). Conducătorul fâlcarii (celnicul) purta cu mândrie cel mai frumos cârlig sculptat, pe care îl folosea ca pe un sceptru al puterii şi recunoaşterii în sânul comunităţii pe care o conducea. Asumându-şi rolul de conducător al horei deschise, cel ce juca în capul horei aromâne deschise folosea şi el cârligul ca un însemn al impunerii în timpul dansului. Cârligul a fost învestit şi cu puteri magice, de ferire de rău prin sculptare pe capul acestuia a unui sfânt ocrotitor, veghetorul păstorului aromân fiind considerat Sfântul Gheorghe. Arta sculptării manuale a cârligului de către păstorii aromâni s-a diversificat cu timpul şi a atins culmi estetice, transformând această unealta într-un adevărat obiect de artă. Fiind confecţionat din material dur, cârligul ţine piept timpului fiind transmis din generaţie în generaţie. Din păcate, meşteşugul sculptării manuale a cârligului aromânesc este tot mai puţin cunoscut, din acest motiv, aceste obiecte de artă fiind tot mai rare, dar şi extrem de preţioase. În schimb fost dezvoltată manufacturarea în serie a acestor obiecte, care pot fi cumpărate în satele aromânilor din Pind, ca obiecte de souvenir. Cert este că acest cârlig aromân este unic ca formă şi simbolistică şi este un însemn specific aromânesc. Din această raţiune, poate fi considerat o marcă identitară a aromânilor, motiv pentru care este folosit astăzi cu mândrie de aromâni, în diverse ocazii. Totodată, el este sursă de inspiraţie pentru artiştii plastici aromâni, aşa după cum se poate vedea din opera sculptorului aromân Mihai Tugearu, de exemplu. Obiectul face parte din colecţia Societăţii Culturale Aromâne din Bucureşti şi a fost realizat de sculptorul aromân Mihai Tugeanu