Laurophyllum - megafosila de dafin

Descoperită în rocile sedimentare Miocene din nordul Olteniei, această frunză este o rămășiță dintr-un arbore de înălțime mică ai cărui corespondenți actuali vegetează numai într-un climat cald și umed, diferit de cel al țării noastre. Cu cei aproape 20 de centimetri lungime și 9 centimetri lățime această fosilă de plantă intră în clasa celor mai mari frunze similare găsite vreodată în lume pentru Familia Lauraceae (familia laurului). Laurophyllum este denumirea științifică pentru frunzele fosile de lauracee conservate milioane de ani în roci fine care anterior s-au acumulat sub formă de sedimente în zona de țărm a Mării Sarmațiene de acum circa 13 milioane de ani. Amplasarea mai precisă a zonei de țărm pentru această mare dispărută se găsește în apropierea orașului Târgu Jiu din Romania. Astăzi laurul este o plantă cu frunze persistente (sempervirescente, adică prezintă frunze ce nu cad în anotimpul rece) și trăiește numai în arealul Mării Mediterane, pe continentul European, dar și în nordul Africii. Frunzele arborelui sunt aromatice, fiind folosite de foarte multă vreme în bucătărie pentru prepararea delicioaselor mâncăruri mediteraneene și nu numai. Laurul este un arbore venerat de milenii datorită aspectului și vigurozității sale, astfel grecii l-au personificat și au extins capacitățile sale asupra celor mai valoroși oameni pe care îi glorificau oferindu-le excepțional așa numita „cunună de lauri“, iar eroii care se jertfeau în lupte, intrate acum în mitologie, erau depuși cu mari onoruri pe un pat acoperit cu lauri.

©Muzeul Naţional de Geologie